In sfarsit plec la mare. Singura. Maine, dis-de-dimineata. Nu va ganditi ca sunt o solitara, restul lumii este deja acolo.
Anyway, marea este unicul loc unde, cred eu, nu m-ar deranja sa fiu "just me" si in aceeasi masura unicul loc ce m-ar deprima pana la limita daca as fi singura. Totul se reduce la timing. Sunt momente in care marea, buna si vechea mea prietena, mi se pare atat de linistitoare, de relaxata si de frumoasa incat nu as accepta s-o impart cu nimeni, as fi cea mai egoista din lume si m-as desfata doar eu cu peisajul, cu briza blanda, cu valurile inspumate si cu nisipul fierbinte. Pur si simplu nu ma pot abtine cand vine vorba de asa ceva.
Sunt insa si momente in care n-as putea concepe sejurul la mare, plimbarile pe plaja, rasariturile si apusurile fara un suflet complementar alaturi, cel putin la fel de nebun, de jucaus, de dornic de vara si indragostit iremediabil de mare ca mine.
Asta sunt eu. Ador marea, mi-e dor de ea de cate ori nu sunt acolo ori inchid ochii si-o vizualizez, plina de energie si de mistere, n-as putea gandi o vacanta vara sau o escapada stim-noi-de-care in absenta plajei, a apei care arata minunat chiar si cand e trist afara, a nisipurilor bogate (aici mai are de lucrat tara noastra daca nu se doreste ca populatia, in unanimitate, sa-si petreaca concediile in Turcia, Grecia, Dubai, la Nisipurile de Aur etc. etc. etc.)
Marea! Parca ma vad, sticlindu-mi ochii, gandindu-ma ca maine voi scrie dintr-un sezlong, urmarind cum soarele se retrge treptat peste hoteluri si zambind catre pescarusi. Sunt indragostita! Si mor de nerabdare!
In sfarsit plec la mare. Singura. Maine, dis-de-dimineata. Nu va ganditi ca sunt o solitara, restul lumii este deja acolo.
Anyway, marea este unicul loc unde, cred eu, nu m-ar deranja sa fiu "just me" si in aceeasi masura unicul loc ce m-ar deprima pana la limita daca as fi singura. Totul se reduce la timing. Sunt momente in care marea, buna si vechea mea prietena, mi se pare atat de linistitoare, de relaxata si de frumoasa incat nu as accepta s-o impart cu nimeni, as fi cea mai egoista din lume si m-as desfata doar eu cu peisajul, cu briza blanda, cu valurile inspumate si cu nisipul fierbinte. Pur si simplu nu ma pot abtine cand vine vorba de asa ceva.
Sunt insa si momente in care n-as putea concepe sejurul la mare, plimbarile pe plaja, rasariturile si apusurile fara un suflet complementar alaturi, cel putin la fel de nebun, de jucaus, de dornic de vara si indragostit iremediabil de mare ca mine.
Asta sunt eu. Ador marea, mi-e dor de ea de cate ori nu sunt acolo ori inchid ochii si-o vizualizez, plina de energie si de mistere, n-as putea gandi o vacanta vara sau o escapada stim-noi-de-care in absenta plajei, a apei care arata minunat chiar si cand e trist afara, a nisipurilor bogate (aici mai are de lucrat tara noastra daca nu se doreste ca populatia, in unanimitate, sa-si petreaca concediile in Turcia, Grecia, Dubai, la Nisipurile de Aur etc. etc. etc.)
Marea! Parca ma vad, sticlindu-mi ochii, gandindu-ma ca maine voi scrie dintr-un sezlong, urmarind cum soarele se retrge treptat peste hoteluri si zambind catre pescarusi. Sunt indragostita! Si mor de nerabdare!
Postări
