De ce toate femeile suntem blonde...

Pentru ca toate suntem, deep down, nişte copii. Avem speranţele noastre nejustificate, vise neancorate in realitate si prea multa incredere in ziua de maine si in corectitudinea vieţii. Suntem toate blonde pentru ca ne place sa ne jucam, sa ne avantam cu capul inainte, fara a privi de doua ori, fiindca ne place sa ne fastacim, sa dam cu bata-n balta uneori, cand suntem prea satule sa mai fim cu capul pe umeri si sa gandim totul la rece, pentru ca atunci cand facem cate-o gafa zambim inocent si credem ca prin asta am reparat totul. Suntem cu toate blonde fiindca ne indragostim, iar cand o facem, ne pierdem toate mintea, firea, calmul, rationalitatea, poate si bunul simt. Ne permitem sa iubim fara limite, cu riscuri, fara a ne rupe vreo clipa pentru a identifica potentialele dezavantaje, pentru ca traim viata ca pe un capitol cu happy-end, pentru ca, pentru ca, pentru ca... Suntem toate blonde pentru ca asteptam atat de putin si suntem dispuse sa oferim atat de mult... Suntem blonde pentru ca, indiferent cine suntem la serviciu, in iubire nu ne pricepem la negociei si cedam prea usor. Si din pacate, cel mai rau al faptului ca suntem blonde este ca nu realizam cand suntem blonde. Semnat: O blonda

Pe vremea lui "Adam si Eva"

Ciudat cum totul capata raspuns Dupa ce incetezi sa-l ceri, Cum puzzle-ul de ieri se completeaza singur Cand nu mai vrei sa-l vezi. Absurd cum vanam iluzii Si ne pierdem in efemeritatea faptului inceput, Pentru ca apoi sa ne multumim cu imagini sterse Si sa ne-oprim la marginea unui drum colbuit. Privesc in urma si nu pot sa cred Ca amintirile ar fi aievea, Au fost si zile insorite-n Paradis, Pe vremea lui Adam si Eva.