Cuvinte

Cuvinte...vorbe-n vant sau vorbe mari, pretioase, cu greutate, toate pornesc din cuvinte. Cand suntem nervosi si ne descarcam pe primul om ce are ghinionul de a ne iesi in cale, cand suntem suparati si nu mai stim ce spunem, ori, din ce in ce mai rar, cand suntem in culmea fericirii si umblam pe strazi strigand in gura mare motivul starii noastre exuberante... De fiecare data cuvintele ne ajuta sa ne exprimam, uneori curg fara sa reflectam macar doua secunde inainte de „a da drumul la porumbel”, alteori exprima ganduri pe care nici nu banuiam ca le avem sau opinii pe care voiam sa le pastram doar pentru propria persoana.

Cum am putea comunica fara cuvinte? Cu siguranta nu la fel de eficient si nici pe departe la fel de usor. Am inceput sa meditez asupra acestui subiect dupa ce am dat peste o reclama pe net la Vodafone. Oare am zambi mai mult pentru a ne exterioriza sentimentele? Oare am imbratisa mai mult pentru a ne exprima afectiunea? Sau poate am sta incruntati, am suferi si am plange necontenit din lipsa posibilitatii de a ne manifesta pe deplin. Am incercat sa inteleg lumea in care traiesc surdo-mutii, desi nu sunt sigura ca este o „lume” si nu iadul pe pamant. Cum e posibil sa fii permanent izolat de societate, sa te simti prins intr-un glob de sticla din care nu poti iesi, sa nu poti comunica, sa nu poti arata ce simti, ce crezi, sa nu-ti poti numi nevoile? Cum o fi sa nu poti asculta vocea iubitei sau a iubitului ori vocea calda a mamei in clipele in care problemele si suferintele te depasesc? Sa nu poti urla de nervi pentru a elimina energiile negative acumulate, sa nu poti asculta si fredona melodia preferata pentru a te calma?

Din ce in ce mai mult cred ca ne indepartam de lucrurile cu adevarat importante, vad zi de zi cum pasim nepasatori pe langa oameni, fapte sau evenimente demne de toata admiratia si lauda noastra, lasam sa treaca cuvinte pe langa urechile noastre fara a le acorda atentie. Un „Multumesc”, un „Te rog” de mult nu mai conteaza, un „Te iubesc” devine tot mai banal si mai des auzit pe la toate colturile sau telefoanele. Cand si-au pierdut vorbele semnificatia? Cand au incetat a-si mai atinge scopul, acela de a exprima ceea ce simtim, ceea ce ne dorim, ceea ce vedem, facem, auzim? De prea multa vreme nu am mai intalnit o persoana care sa fie efectiv atinsa de un cuvant duios, de o declaratie sau care sa lacrimeze la auzul unei melodii din tinerete. Multe din aspectele de baza ala vietii isi pierd treptat importanta si locul pe care ar trebui sa-l ocupe in existenta noastra. Poate ar trebui sa ne cantarim mai bine cuvintele inainte de a le rosti, pentru ca sper ca mai exista oameni pe care sa-i doara anumite remarci, poate ar trebui sa ascultam uneori mai mult si sa vorbim mai putin si cu siguranta ar fi cazul sa fim mai atenti la vorbele si sunetele din jurul nostru, recunoscatori ca avem posibilitatea de a ne bucura de ele... Sa ne aducem aminte de fericirea parintilor la auzul primului „tata” sau „mama”, sa ne amintim prima declaratie de dragoste ce ne-a mangaiat sufletul si inima. Sa ne amintim importanta cuvintelor si sa reinvatam sa le pretuim!

In the morning

Orice dimineata are aspecte pozitive si aspecte negative. De regula, cu ochii lipiti de somn si nu tocmai nerabdatori de a ne da jos din pat, ne concentram pe partile neplacute. Multe probleme nu mai pot fi amanate, sunt o gramada de treburi de facut, de aranjat, de reparat, cumparaturi de facut, apoi cine gateste mancarea, cine face curatenie, cine plateste facturile.....? Ca sa nu mai vorbim de serviciu, facultate, s.a.m.d.

In dimineata aceasta am fost trezita brusc (uitasem complet cum e sa te trezeasca cineva dar sunt acasa si aici se considera ca ora 8 e mult prea tarzie pentru lenevit). Probabil ca daca ar fi fost alta situatia gandurile ar fi tabarat pe mine, cu mic, cu mare si n-as fi fost in stare sa zambesc pana aproape de miezul noptii. Dar asa, mi-am propus sa-mi elimin orice urma de pesimism sau suparare si sa vad ce-mi ofera ziua. Nu e mai bine asa? Decat sa pornesti la drum plin de griji si mai mult deprimat decat increzator?

Urmeaza cafeaua, stirile de dimineata, frunzaritul ziarelor, pentru adeptii jurnalelor carora timpul le permite (eu aleg varianta Mircea Badea, mai rapida si mai distractiva) , eventual un pic de muzica (la mine functioneaza pentru imbunatatirea starii de spirit. O recomand calduros!) Si gata! S-a facut deja tarziu! Sa stabilim lista de activitati si la treaba! Va doresc o zi minunata!