Drumul spre fericire se ascunde in ceata...o ceata prea densa si intunecata... Firimiturile de speranta se insiruie pe poteca zilei de ieri... Zambetele naive zac sub un morman de realism crud... De unde putere sa cazi mereu si sa te ridici de parca nu te-ai fi lovit? De und
e curaj sa mergi orbeste mai departe? Cand orizontul se arata tremurand de frica zilei de maine si latul se strange tot mai abitir in jurul tau, mai poti oare privi cu liniste in suflet spre viitor?
Gloantele celor din jur se aseaza ca niste note pe portativul cotidian. Gloante incarcate de rautati si injurii nemeritate, nejustificate si trase la intamplare. Melodia prea trista se schimba zilnic, dar sunetele ei sunt
singura constanta a vietii tale. Pasesti timid, cu puterea uitata acasa, agatata langa oglinda in care te-ai privit inainte de a iesi pe usa, poate nu pentru ultima oara...
Cum stii care este calea corecta? Cum sa faci sa alegi drumul cel bun, chiar daca plin de obstacole? Cum faci fata furiei de a te vedea infrant atat de des de forte nevazute, unite impotriva unui biet pion ratacit pe o tabla de sah mult prea mare?
Abisul plin de necunoscut si necunoscute se casca tot si tot mai aproape, viata si ambitia se scurg usor in prapastie, lasandu-te singur si dezgolit in fata sortii. Lipsesc doar gloantele violente, care probabil pandesc prin imprejurimi. Drumul spre fericire si-a regasit conturul... S-a transformat intr-un portativ insangerat, pe care nu vrei sa-l urmezi... Si-acum, incotro? Melodia se aude tot mai departe...
e curaj sa mergi orbeste mai departe? Cand orizontul se arata tremurand de frica zilei de maine si latul se strange tot mai abitir in jurul tau, mai poti oare privi cu liniste in suflet spre viitor?
Gloantele celor din jur se aseaza ca niste note pe portativul cotidian. Gloante incarcate de rautati si injurii nemeritate, nejustificate si trase la intamplare. Melodia prea trista se schimba zilnic, dar sunetele ei sunt
singura constanta a vietii tale. Pasesti timid, cu puterea uitata acasa, agatata langa oglinda in care te-ai privit inainte de a iesi pe usa, poate nu pentru ultima oara...
Cum stii care este calea corecta? Cum sa faci sa alegi drumul cel bun, chiar daca plin de obstacole? Cum faci fata furiei de a te vedea infrant atat de des de forte nevazute, unite impotriva unui biet pion ratacit pe o tabla de sah mult prea mare?
Abisul plin de necunoscut si necunoscute se casca tot si tot mai aproape, viata si ambitia se scurg usor in prapastie, lasandu-te singur si dezgolit in fata sortii. Lipsesc doar gloantele violente, care probabil pandesc prin imprejurimi. Drumul spre fericire si-a regasit conturul... S-a transformat intr-un portativ insangerat, pe care nu vrei sa-l urmezi... Si-acum, incotro? Melodia se aude tot mai departe...
Postări
