Seara de seara

Seara de seara, Ganduri se-astern Si ganduri zboara Spre ploaie,spre stele, Spre vise cu iele Si, vis dupa vis, Ca dup-o cortina Apare iar ziua, Zambind fara vina. Clipeste doar timpul, Clepsidra apasa, Se scurge nisipul Din urna brusc periculoasa. Ma tem de secunde, Mi-e frica de mine, Caci vreau mult prea multe, Si desi visul n-are nume, Daca deschid ochii Ma pierd iar prin lume. Ma pierd si ma gasesc intr-un colt, pierduta, Fara chip si fara suflet, Doar un corp si-o gura muta. Ce noapte albastra,cu furtuna, Ma-nchid in cutie Si va spun noapte buna!

De ce toate femeile suntem blonde...

Pentru ca toate suntem, deep down, nişte copii. Avem speranţele noastre nejustificate, vise neancorate in realitate si prea multa incredere in ziua de maine si in corectitudinea vieţii. Suntem toate blonde pentru ca ne place sa ne jucam, sa ne avantam cu capul inainte, fara a privi de doua ori, fiindca ne place sa ne fastacim, sa dam cu bata-n balta uneori, cand suntem prea satule sa mai fim cu capul pe umeri si sa gandim totul la rece, pentru ca atunci cand facem cate-o gafa zambim inocent si credem ca prin asta am reparat totul. Suntem cu toate blonde fiindca ne indragostim, iar cand o facem, ne pierdem toate mintea, firea, calmul, rationalitatea, poate si bunul simt. Ne permitem sa iubim fara limite, cu riscuri, fara a ne rupe vreo clipa pentru a identifica potentialele dezavantaje, pentru ca traim viata ca pe un capitol cu happy-end, pentru ca, pentru ca, pentru ca... Suntem toate blonde pentru ca asteptam atat de putin si suntem dispuse sa oferim atat de mult... Suntem blonde pentru ca, indiferent cine suntem la serviciu, in iubire nu ne pricepem la negociei si cedam prea usor. Si din pacate, cel mai rau al faptului ca suntem blonde este ca nu realizam cand suntem blonde. Semnat: O blonda

Pe vremea lui "Adam si Eva"

Ciudat cum totul capata raspuns Dupa ce incetezi sa-l ceri, Cum puzzle-ul de ieri se completeaza singur Cand nu mai vrei sa-l vezi. Absurd cum vanam iluzii Si ne pierdem in efemeritatea faptului inceput, Pentru ca apoi sa ne multumim cu imagini sterse Si sa ne-oprim la marginea unui drum colbuit. Privesc in urma si nu pot sa cred Ca amintirile ar fi aievea, Au fost si zile insorite-n Paradis, Pe vremea lui Adam si Eva.

AZI

Un vis, O teama, O lacrima pierduta pe ritm de tango dus de vant, Durerea mocnita a primei veri ce sta ascunsa intre doua ierni… Trecut, Ascuns, Iubit, Dorit, Pierdut doar ca sa fie regasit, Te chem, Reneg, Te sterg din minte Si alerg cu nebunie-ntarziata, Din mine-a ramas doar pisica plouata. Ce trist, Patetic, Ce nimic, Ce gol, Pustiu, Nu pot sa zbor, Sunt sus si nu pot sa cobor, Privesc in jur si simt ca mor, Tu razi, dar stii ca nu-i usor? Un chip, Un inger decazut, Un mort prea viu si nestiut, Ar vrea sa stie unde e, cu cine, ce, si pentru ce. Prin somn in ceata inecat, un pic grabit si razgaiat, Prin fulgi de nea in calmul lor, Zaresc un dor In ochi color. Marea albastra s-a-nnegrit, Alge si pesti, Nisip, Traiesti. Zambesc prea trist, sub cer deschis, Nimic de zis, Totul inchis, Se-ncinge afara Tot asfaltul, E greu sa mergi pe drum de vara, Alegi, Incetinesti Si regasesti Ce n-ai pierdut dar stii c-ai vrut. Perfid, Timid, Nociv tardiv, Te-apleci, Te uiti Si pleci spre nicaieri, Cu bisul blocat la ziua de ieri.

Imaginatie bogata

Azi am zburat la munte cu elicopterul, m-am dat cu parapanta, am sarit cu parasuta la 1000 la ora, m-am jucat cu doi vulturi si am iesit invingatoare, m-am prabusit dar nu m-am lovit, am zambit cu tremur in ochi si am mers mai departe. M-am ridicat senina, cu inima batand a nebuna, dementa, o zapacita fara inlocuitor si m-am urcat pe bicicleta, pornind la vale mai repede ca puterea gandurilor care mi se infatisau pe retina. “Zbor”, a urlat adrenalina in timpul alergarii pe roti, o sa cad….”Si ce?” forta sugestiei e mai mare ca mine, durerea fizica e moarte, eu sunt vie, ma ridic si pornesc incolo- ba nu, incolo - sau, ce mai conteaza, la o adica? Lumea e inca mare, am ce vedea, am ce afla si am ce transmite mai departe, ori asa imi place sa gandesc. Gandesc ce si cum imi place, bottom line imi sunt doar eu sefa, nimeni nu are drept de proprietate asupra firii, mentalitatii, actiunilor mele…It’s just me….phew, ce bine! Deja imi imaginam cum ar fi fost sa ma simt ca un caine inlantuit, ce viata ar mai fi aceea? Asa, ma joc unde, ce si cum prefer, nu intreb si nu voi intreba pe nimeni… bajbai prin somn aleile prafuite, sar linia de delimitare spre pajistea verde de acasa, fugaresc un iepure de camp si cand obosesc ma intind pe iarba si ascult pasarile. Imi vad pulsatiile inimii insirate pe cerul senin, iar norii danseaza cu 60-80 de pasi pe minut, calculez repede si imi dau seama ca se cam grabesc, ce dans ciudat o mai fi si ala? Norul ala mare si gri s-a cam suparat pe mine, probabil l-a deranjat remarca mea, desi nu-mi amintesc sa-mi fi exprimat cu glas tare opiniile si acum s-a intristat peste masura. Poate va ploua, adevarul e ca o merit, ce mi-a venit sa comentez eu stilurile de dans? De parca as fi vreo experta….ha-ha…It seems so funny…Mai bine ma duc inauntru, dar unde? E o casa prin apropiere, o sa cer gazduire pana trece furtuna care inca n-a inceput. Poate nu ma vor confunda cu niciun fugar, cersetor sau criminal care bantuie prin zona. Dar nu, de ce sa fie asa? Rectific, totul e roz, uite, oamenii sunt de treaba, m-au poftit la masa, au un profiterol delicios, aroma aceea unica scufundata de valurile care devin de la an la an mai mari, mai inspaimantatoare si care ameninta sa ne acopere pe toti cat de curand. Am pus burta la cale, acum merg sa trag un pui de somn, dar stai, nu poti visa ca dormi, mai bine ma duc sa vorbesc cu copiii gazdei, ii cheama Marta si Andrei, sunt niste copii frumosi, desi au mentalitati a bit odd. Pun o intrebare, doua, raspunsurile mi se par furate din carti, nu mai inteleg nimic, intreb orice si raspunsul e cel putin plauzibil, mai fac o incercare si-i intreb de unde stiu atatea lucruri si replica ramane undeva prin aer, deasupra capului, fara sa aterizeze. Stau intinsa pe covor, ca orientalii si retraiesc momente de cand eram copil. Marta aduce a ceva cunoscut, o fi vreun stereotip, ceva? Prea multa simpatie fata de un chip pana adineauri necunoscut, sigur undeva am gresit.. Mai bine fug spre nicaieri, am uitat sa-mi iau la revedere, graba era prea repezita, sa ma intorc oare sa-mi cer scuze? Gata, am rezolvat, nu e bine sa te intorci din drum, desi eu nu cred in superstitii. In timpul goanei turbate ma traverseaza o senzatie stranie, cineva ma zgarie pe spate, sau ma gadila, sau… imi dau drumul la vale, pe cursul raului “Oricare” si ma trezesc acasa, casa dulce casa, in patul meu confortabil, de vis…Da, inca un vis…ciudat, de ce nu, sau de ce da, totul e vis, e realitate, e minciuna, e ce vrem noi de la viata. Pun punct si virgula, ma ridic in capul oaselor, cu curaj privesc pe geam si apoi ma intampina agenda incarcata si pun punct. Punct.

Mai e oare vacanta?.....

Ultima oara cand am reusit sa nimeresc pe un canal de stiri (adica acum vreo 2 saptamani, cel mai probabil) n-au spus nimic de vacantza... S-o fi terminat, e in plina desfasurare, care o mai fi situatia? Eu, una, stiu ca am avut ceva de genul vacanta la sfarsitul lui iunie, cand am fost vreo 5 zile la mare. Ma mir ca am treusit sa ajung si asa. In rest, mai nou muncind, imi duc vara prin statii de metrou, pe bulevarde inghesuite, prin taxiuri grabite si ma intreb...o fi cineva plecat in vacanta, in concediul mult dorit? Profita cineva de prea multele grade de afara, dar care pe plaja se simt oricum altfel? Se mai relaxeaza cineva stand acasa, dormind, vazand filme si mancand popcorn? Fiindca altfel nu-mi pot explica aglomeratia capitalei, agitatia locuitorilor, stresul si enervarea din aer...

C'est la vie...probabil vacanta a luat sfarsit intr-o zi busy la serviciu, intr-una din orele in care eram cufundata in hartii... Sorry, sper sa fiu pe faza la anul si, poate, sa profit si eu un pic de ea. Ceva mare, soare, valuri, poate si munte, poate si Spania, dar, ma rog, deja visez mult prea departe. Somebody stop me!!!

Anyway, in cazul in care vacanta s-a terminat doar pentru mine, va urez distractie placuta oriunde ati fi si sa va intoarceti incarcati de energie si amintiri frumoase. Ciao! Un beso! :*

Din intelepciunea chinezeasca...

Azi am dat pur intamplator peste cateva proverbe chinezesti, dintre care unele mi s-au parut foarte interesante. Logic, nu m-am putut abtine de la a le impartasi. Ele spun cam asa: Un intelept ia propriile decizii, un ignorant urmeaza opinia publica. Un diamant cu un defect este mai pretios decat o piatra de rand perefecta. Daca faci planuri pentru un an, cultiva orez; daca faci planuri pentru un deceniu, cultiva pomi; daca faci planuri pentru o viata, cultiva-i pe oameni. Daca nu poti impiedica pasarile prevestitoare de nenorociri sa-ti zboare pe deasupra capului, le poti impiedica sa isi faca cuib in parul tau. Cel care isi tradeaza un prieten bun sa sape doua morminte. Ce nu poti evita, accepta cu placere. (o parafrazare a unei replici celebre pe care o cunosteam sub alta forma. Ceva de genul: "Trebuie sa te straduiesti sa schimbi in bine ceea ce mai poate fi schimbat si sa accepti ceea ce nu poate fi schimbat, dar cel mai greu este sa inveti sa faci diferenta intre cele 2 categorii.") A nu cunoaste niciodata suferinta-aceasta este saracia omului. Viciul este urat si la cei frumosi, pe cand virtutea este frumoasa si la cei urati. A-ti cunoaste nestiinta este poarta cea mai buna spre cunoastere. Inteleptul nu dezaproba niciodata un nebun. Ne trebuie 2 ani sa invatam sa vorbim si o viata intreaga sa invatam a tacea.

First days @ work

First days at work...very nice and easy, i could have said one week ago, very interesting and appealing i could now tell you. Multa lume happy, multe persoane incantate de ceea ce fac, multa, muuulta Coca-Cola (ca doar e Coca-Cola H B C), multa energie in aer si multa curiozitate in randul celor aflati la inceput de drum. Usor-usor, curiozitatile sunt satisfacute, informatii noi se astern peste cele vechi, alte abilitati se nasc sau se aprofundeaza. Totul e fresh, lumea este binevoitoare si dornica sa ajute, mediul e propice invatarii in mod placut. E dragut. Imi place. Si acum, dupa o pauza de cateva minute, m-am imbogatit cu multe sarcini. So, sa purced la treaba. Mai vorbim noi. P000p :*

In memoriam...

Aseara am primit o veste care m-a intristat, pentru ca imi aducea aminte de vremurile in care nu aveam nicio grija , totul era soare si joaca. Catelul copilariei mele s-a stins ieri, rapus de o forma de cancer, s-a dus spre o lume mai buna unde, sper eu, va fi mai fericit. Ochii cei calzi s-au inchis pentru eternitate si nu-i voi mai putea vedea, iar spiritul mereu cald si jucaus a disparut o data cu Micky.

Mi-am dat seama cat poate insemna un suflet animal in viata oricaruia, cat bine poate face si cat de usor ne poate binedispune. Avem multe de invatat de la animale, de la toleranta, intelegere si pana la rabdare, prietenie si dragoste neconditionata. Imi va fi dor de Micky si de anii in care ne jucam impreuna prin curtea bunicii, eu mangaindu-l si el dand din coada zburdalnic. Pacat pentru durerea pe care nu a avut cum sa si-o exprime, pacat pentru felul in care s-a intamplat.

Cu bine, Micky! Speram ca ti-m fost stapani buni si ca ai fost fericit in scurta ta viata....

Ciudat

Ciudat. Ciudat cum o foaie alba ma poarta cu gandul la atat de multe. Ma ajuta parca sa-mi fac ordine in idei si sa-mi conturez un plan pentru cele ce urmeaza. Coala alba, golita de randuri ce nu-si au rostul si dezbracata de amintiri imi sopteste, ma linisteste, chiar ma-nvata. Este o stare nedefinita, pe care o regasesc doar la ore tarzii, in anumite imprejurari. Iubiri, dezamagiri, sentimente ne- si impartasite, pe toate i le-am prezentat intr-o maniera mai mult sau mai putin realista. M-am confesat ca unui prieten bun, dar care nu-mi poate face morala si nu ma critica. Scriind, ma eliberez parca de tensiunile acumulate, de stresul agasant, de indoielile ce-adeseori ma hartuiesc. Devin mai buna, mai impaciuitoare, mai linistita cu lumea si cu mine. Invat sa nu ma mai consum. Inteleg, in sfarsit, cat de util e uneori sa "stay chill" si "let it go". Ciudat. Ciudat cum o simpla coala de hartie imi creeaza o asemenea stare. It feels so... confortable!!!