Aseara am primit o veste care m-a intristat, pentru ca imi aducea aminte de vremurile in care nu aveam nicio grija , totul era soare si joaca. Catelul copilariei mele s-a stins ieri, rapus de o forma de cancer, s-a dus spre o lume mai buna unde, sper eu, va fi mai fericit. Ochii cei calzi s-au inchis pentru eternitate si nu-i voi mai putea vedea, iar spiritul mereu cald si jucaus a disparut o data cu Micky.
Mi-am dat seama cat poate insemna un suflet animal in viata oricaruia, cat bine poate face si cat de usor ne poate binedispune. Avem multe de invatat de la animale, de la toleranta, intelegere si pana la rabdare, prietenie si dragoste neconditionata. Imi va fi dor de Micky si de anii in care ne jucam impreuna prin curtea bunicii, eu mangaindu-l si el dand din coada zburdalnic. Pacat pentru durerea pe care nu a avut cum sa si-o exprime, pacat pentru felul in care s-a intamplat.
Cu bine, Micky! Speram ca ti-m fost stapani buni si ca ai fost fericit in scurta ta viata....
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu