Imaginatie bogata

Azi am zburat la munte cu elicopterul, m-am dat cu parapanta, am sarit cu parasuta la 1000 la ora, m-am jucat cu doi vulturi si am iesit invingatoare, m-am prabusit dar nu m-am lovit, am zambit cu tremur in ochi si am mers mai departe. M-am ridicat senina, cu inima batand a nebuna, dementa, o zapacita fara inlocuitor si m-am urcat pe bicicleta, pornind la vale mai repede ca puterea gandurilor care mi se infatisau pe retina. “Zbor”, a urlat adrenalina in timpul alergarii pe roti, o sa cad….”Si ce?” forta sugestiei e mai mare ca mine, durerea fizica e moarte, eu sunt vie, ma ridic si pornesc incolo- ba nu, incolo - sau, ce mai conteaza, la o adica? Lumea e inca mare, am ce vedea, am ce afla si am ce transmite mai departe, ori asa imi place sa gandesc. Gandesc ce si cum imi place, bottom line imi sunt doar eu sefa, nimeni nu are drept de proprietate asupra firii, mentalitatii, actiunilor mele…It’s just me….phew, ce bine! Deja imi imaginam cum ar fi fost sa ma simt ca un caine inlantuit, ce viata ar mai fi aceea? Asa, ma joc unde, ce si cum prefer, nu intreb si nu voi intreba pe nimeni… bajbai prin somn aleile prafuite, sar linia de delimitare spre pajistea verde de acasa, fugaresc un iepure de camp si cand obosesc ma intind pe iarba si ascult pasarile. Imi vad pulsatiile inimii insirate pe cerul senin, iar norii danseaza cu 60-80 de pasi pe minut, calculez repede si imi dau seama ca se cam grabesc, ce dans ciudat o mai fi si ala? Norul ala mare si gri s-a cam suparat pe mine, probabil l-a deranjat remarca mea, desi nu-mi amintesc sa-mi fi exprimat cu glas tare opiniile si acum s-a intristat peste masura. Poate va ploua, adevarul e ca o merit, ce mi-a venit sa comentez eu stilurile de dans? De parca as fi vreo experta….ha-ha…It seems so funny…Mai bine ma duc inauntru, dar unde? E o casa prin apropiere, o sa cer gazduire pana trece furtuna care inca n-a inceput. Poate nu ma vor confunda cu niciun fugar, cersetor sau criminal care bantuie prin zona. Dar nu, de ce sa fie asa? Rectific, totul e roz, uite, oamenii sunt de treaba, m-au poftit la masa, au un profiterol delicios, aroma aceea unica scufundata de valurile care devin de la an la an mai mari, mai inspaimantatoare si care ameninta sa ne acopere pe toti cat de curand. Am pus burta la cale, acum merg sa trag un pui de somn, dar stai, nu poti visa ca dormi, mai bine ma duc sa vorbesc cu copiii gazdei, ii cheama Marta si Andrei, sunt niste copii frumosi, desi au mentalitati a bit odd. Pun o intrebare, doua, raspunsurile mi se par furate din carti, nu mai inteleg nimic, intreb orice si raspunsul e cel putin plauzibil, mai fac o incercare si-i intreb de unde stiu atatea lucruri si replica ramane undeva prin aer, deasupra capului, fara sa aterizeze. Stau intinsa pe covor, ca orientalii si retraiesc momente de cand eram copil. Marta aduce a ceva cunoscut, o fi vreun stereotip, ceva? Prea multa simpatie fata de un chip pana adineauri necunoscut, sigur undeva am gresit.. Mai bine fug spre nicaieri, am uitat sa-mi iau la revedere, graba era prea repezita, sa ma intorc oare sa-mi cer scuze? Gata, am rezolvat, nu e bine sa te intorci din drum, desi eu nu cred in superstitii. In timpul goanei turbate ma traverseaza o senzatie stranie, cineva ma zgarie pe spate, sau ma gadila, sau… imi dau drumul la vale, pe cursul raului “Oricare” si ma trezesc acasa, casa dulce casa, in patul meu confortabil, de vis…Da, inca un vis…ciudat, de ce nu, sau de ce da, totul e vis, e realitate, e minciuna, e ce vrem noi de la viata. Pun punct si virgula, ma ridic in capul oaselor, cu curaj privesc pe geam si apoi ma intampina agenda incarcata si pun punct. Punct.