Noapte calda

Noaptea ma indeamna sa pornesc la drum, sa las totul in urma si sa reinvii dulceata plimbarilor in singuratatea intunericului. Bezna ce ma inconjoara e prietena mea, intr-un univers in care numai eu si ea ne regasim. Lumea trepidanta s-a indepartat, anesteziata de indiferenta mea. Pasesc tiptil, de teama de a nu trezi la viata galagia. Inaintez alene, dar foarte usor, parca zbor prin ceata ce se lasa imprejurul meu. Umbrele ma insotesc, imi tin tovarasie, fara ca prezenta lor sa imi fie antipatica. Pornesc la drum. Un drum fara directii, fara scop, ce va lua sfarsit o data cu ivirea primelor raze luminate. Iubesc lumina, ea imi reda adeseori puterea, dar clipele acestea sunt rezervate altcuiva. Pasesc melancolic, parca pastrand amintirea primei nopti de iubire sub stele. Cerul senin si aerul placut imi risipesc orice urma de indoiala. Sunt tot eu. Desi totul in jur s-a metamorfozat, s-a convertit la nebunie si a sfarsit in autodistrugere, ma straduiesc din rasputeri sa imi pastrez agerimea mintii si independenta gandirii. Nu depind de nimeni. Privirea-mi e la fel de ascutita ca-n ziua in care am inteles definitia vietii. Inima-mi zburda in continuare dupa flori, fluturi si culori si nu se lasa doborata. Vanez si-acum un strop de fericire folosindu-mi intreg arsenalul. Doar timpul e mai scurt. Stau pe o banca in parc. Prin intuneric izbutesc sa refac imaginea copacilor semeti, a pasarilor prea zglobii si e ierbii proaspat taiate. Retraiesc clipele copilariei, cand impleteam coronite din florile cele mai parfumate si alergam cu ele in mana spre casa. Imi amintesc si cerul visator ce ma acompania in cele mai mari nazbatii. Acum florile dorm, iarba e uda iar cerul s-a acoperit de nori. Ma ridic si-o iau din loc. Strazile, noaptea, par mai solidare. Intunericul nu le sperie nici pe ele. Straniu, am un sentiment de siguranta. Ma simt ca acasa, umbland pe holurile largi si obscure. Imi vine sa fug. Imi vine s-alerg, sa ma intrec cu gandurile mele, desi totul in jur e incremenit. Cu greu, ma razgandesc. Mersul pe jos actioneaza ca un pansament pentru suferinta. Noaptea cea calda imi relaxeaza framantarile. De data aceasta, drumul capata o directie. Fiindca acum stiu ca sunt pe drumul cel bun.