De ce ne implicam in iubiri in care nu se merita sa ne implicam, de ce persistam in a ne indragosti din ce in mai des de o himera, de ce vanam iluzii si suntem realisti intotdeauna in ceea ce-i priveste pe ceilalti dar niciodata vis-a-vis de noi?
De ce barbatii iubesc femeile, care:
- stau ore in sir la telefon cu prietenele desi tot ei platesc factura
- merg mai des la salon decat la supermarket
- au saptamanal migrene care nu le trec cu nicio pastila
- plang cand vad un copil jucandu-se in parc, dar nu le impresioneaza niciun fotbalist care isi rupe picioarele pe teren, dupa ce a alergat 10 kilometri in timpul meciului
- mint in fiecare zi ca sunt obosite si ca au un milion de treburi la serviciu dar nu ii cred cand spun ca nu au timp sa ia copiii de la scoala
- incep sa planga si cand sunt intrebate ce-au patit raspund „Nimic”
- daca ar avea posibilitatea de a alege, ar petrece mai mult timp prin magazine decat acasa
- etc. etc. etc.
De ce femeile se incapataneaza sa iubeasca barbatii, care:
- se bat cu pumnul in piept ca se pricep la orice dar cand sunt rugati sa ajute fie nu au timp, fie produc mai mult rau
- aleg o iesire cu baietii in locul unei cine romantice
- cred ca lumanarile trebuie folosite doar la inmormantari si in cazul unei pene de curent
- sunt convinsi ca bucataria este un pseudonim pentru camera de lucru a femeii
- s-ar uita non-stop la meciuri dar nu concep o discutie de 2 ore cu iubita, privind-o in ochi
- nu tin minte niciodata o data de nastere sau un eveniment important
- se simt jigniti de eventualitatea cumpararii florilor pentru femei, motiv pentru care se abtin de la asemenea activitati
- n-au rabdare sa iasa la o plimbare prin parc, pe malul marii sau sa le scoata la un suc
- etc. etc. etc.
Postări
e simplu...ii iubim pt ca sunt tot ceea ce noi nu suntem...pentru ca ne scot uneori din lumea nostra plutitoare cu realismul lor stresant...pentru ca ei intorc spatele unei certe si dupa o bere uita deja de ea, in timp ce noi stam si ne stoarcem creierii despicand firul in patru...pentru ca, pentru ca,pentru ca sunt ca niste copii mari fara de care nu am putea trai...pentru ca oricat ne-ar stresa tot ei stiu sa ne faca fericite cu floarea aia pe care o aduc din an in paste sau cu cateva lumanari urate care ne bucura doar pt ca sunt acolo sau cu simpla lor prezenta sau pentru sunt ai dracu de amuzanti cand se trezesc dimineata si se uita buimaci la noi.
RăspundețiȘtergeredaca ar fi ca noi ne-ar mai atrage atat de mult?
Si eu ma intreb "de ce?" si nu exista un raspuns exact, pentru ca toti sunt diferiti, dar si pentru ca n-ar sti nici ei ce sa raspunda la un astfel de "de ce?" si asta pentru ca nu si-ar pierde nici in ruptul capului putin din timpul lor gandindu`se la asta... ca si cum ei n-ar gandi niciodata si de multe ori chiar asa si este. :)) barbatii astia :-j Pup :*
RăspundețiȘtergere